MUZICIENI CRESTINI

V O T E A Z A

2011-01-27T11:01:00.001-08:00

Ce site Crestin accesezi cel mai des?

V O T E A Z A

SOS ROMANIA TV

2011-01-04T01:14:00.001-08:00

Adi Gliga - viata sau moarte

2010-11-24T00:28:00.000-08:00

CONCERT DE COLINDE LA TURNU SEVERIN

2010-11-13T00:23:00.001-08:00

MUZICA CRESTINA - VIDEOCLIP-uri

2010-11-04T04:14:00.000-07:00

Adi Gliga si Isaincu Band - Linistea sufletului - PROMO

2010-06-18T00:54:00.001-07:00

SOS ROMANIA TV

2010-05-12T13:15:00.000-07:00

Catalin Ciuculescu

2010-05-10T16:18:00.000-07:00

Catalin Ciuculescu - Timisoara - 21ani
M-am nascut in Oltenia(Filiasi) Am facut liceul crestin la Resita si acum student la Timisoara(stiinta mediului).
Pasiunile mele sunt: muzica, sportul si calatoriile. Imi place muzica clasica, folk, pop si slow rock.
Artisti care imi plac, Adi Gliga, Michael W.Smit, Gaithers, Don Moen.
Citat preferat: ''Simplu dar nu simplist'' Daniel Barnut
Vreau sa impartasesc cu altii ceea ce am.

Adi Gliga despre CATALIN CIUCULESCU.
Un baiat simplu si foarte talentat. Voce calda, versuri bune si un om....om.
Am avut ocazia sa il vad in mai multe locuri. A umblat cu noi de cateva ori si mai mult, in sfarsitul asta de saptamana a fost la mine acasa. Am inregistrat melodia de mai sus si am facut un videoclip. Am avut ocazia sa vad in parte cine este Catalin Ciuculescu.
Merita sa fie incurajat si sustinut, avand in vedere ca nu prea se mai practica promovarea tinerilor in randurile crestinilor. Are un potential imens in ceea ce stie sa faca.
Vine dintr-o familie numeroasa, respectiv noua frati. Isi compune singur muzica si versurile...e de apreciat.

Acesta este primul lui Videoclip si cu siguranta va avea o cariera frumoasa in domeniul muzicii.

Pate fi contactat la tel: 0742603869

Catalin Ciuculescu Marturie personala.
Anul 1988 este unul din cei mai importanți ani din viața mea... Și nu pentru că e anul în care am fost născut – de fapt, povestea e în spatele nașterii mele, e înainte de a avea loc. Părinții mei nu au fost credincioși la început, așa că după ce aveau deja 4 copii, ar fi trebuit să apar eu. Au fost foarte legați de lume, mai ales că mai cântau pe la nunți, botezuri, etc. Comunismul încă mai era la putere în perioada aceea și exista un decret (sau ceva de genul asta) prin care familiile cu 5 copii aveau mai multe obligații și mai multe interdicții la “rațiile de mâncare”.
Primul lucru la care s-au gândit: Ajung 4 copii! Așa că deja se gândeau cum să mă piardă. Primul lucru la care s-au gândit a fost avortul. Chiar dacă atunci era interzis, totuși părinții au aranjat în ascuns o ședință cu un medic pentru avort. Mama mea trebuia să ia mai multe pastile și diferite injecții să nu mai fiu în viață atunci când trebuia făcut chiuretajul. I s-a făcut prescriere pentru 1 săptămână, timp în care trebuia să își facă efectul “tratamentul”. Așa a și făcut, numai că nu s-a întâmplat să mor... Deci, mama a fost nevoită să aștepte nu o săptămână, nu o lună, ci chiar 3 pentru a afla un rezultat. Tot acolo eram...
Părinții se așteptau să mă nasc “fără viață” (sună ciudat să te naști și să nu ai viață), iar dacă, prin absurd m-aș fi născut, se așteptau să fiu cel mult handicapat. Timpul a trecut și am ieșit la lumină... chiar dacă nu vedeam nimic (la fel de ciudat). Și eram frumos J și sănătos - cel puțin așa spun ei... E adevărat că nu puteam să fiu totuși perfect... am eu urechile puțin mai mari, dar e extraordinar să le am. J îmi plac... Dar n-am nici o idee cum a găsit Creatorul meu cu cale să supraviețuiesc în acel “loc tainic” despre care vorbește David -
La 3 ani după ce m-am născut, familia mea a devenit credincioasă și au mai urmat alți 4 frățiori. Dacă până mai acum câțiva ani nu știam ce caut pe pământ, m-am convis de un lucru: Sunt un miracol!!! și spun asta umil. Acum știu că Dumnezeu a avut dintotdeauna un plan deosebit cu mine – la fel cum are cu fiecare din voi - și știu că nu sunt la întâmplare... nimic nu e la întâmplare! Și m-am mai convins de un lucru: viața mea nu e a mea... o am numai că El a vrut s-o am.

Catalin si Ramona Lup

2010-03-10T03:52:00.000-08:00

Ami si Crista

2010-03-10T03:51:00.000-08:00

Alin Garlea

2010-03-10T03:48:00.000-08:00

Numele meu este Alin Girlea, am 39 de ani. In urma cu 13 ani Domnul mi-a dat un dar minunat si cel mai potrivit ajutor, Aida sotia mea, impreuna avem doi copii, Estera si Samuel.

M-am nascut intr-o familie de ortodocsi, tatal meu era medic veterinar iar mama in spector la Directia Muncii. Desi aveam o situatie materiala foarte buna, parintii mei nu s-au inteles si de la o varsta destul de frageda mama mea ne-a crescut singura pe mine si fratele meu. S-a straduit si a reusit sa ne dea o educatie buna si sa ne incurajeze spre ceea ce noua ne-a placut sa facem ca profesie. El a facut Academia de Politie, eu am facut Scoala Populara de Arta, urmand sa merg si la Conservator insa planurile Domnului cu mine erau altele. Am urmat cativa ani din viata mea o cariera muzicala, infiintand o formatie alaturi de care sustineam concerte, am cantat o vreme in statiunea Herculane cu contract foarte bun, castigam foarte multi bani, era perioada imediat dupa revolutie. In acea perioada bunica ce ma crescuse s-a intors la Domnul, iar dupa doi ani a murit. Pt. mine ea a fost un foarte bun exemplu, gasind-o de multe ori pe genunchi noaptea cand eu veneam acasa, rugandu-se pentru mine, la moartea ei a fost prima mea cercetare cand vazand-o in mormant m-am gandit la sufletul meu.

A venit apoi o zi a anului 1991cand eu treceam prin centrul orasului, iar in fata magazinului central era un grup de tineri romani si americani cantand la chitara, placandu-mi muzica m-am oprit sa ascult si la un moment dat au cantat o cantare ce pentru mine a fost secunda vitala cand Duhul Domnului mi-a strapuns inima...”ai fost rastignit si cuiele-mi spun ce mare Ti-a fost iubirea, cununa de spini imi spune si ea ce mare Ti-a fost iubirea..”. S-a facut o chemare si printre cei care au ridicat o mana am fost si eu, colegii au incercat sa ma ironizeze, atunci nu am inteles prea mult ce-i cu mine, am continuat sa cant la hotelul unde eram angajati, insa ceva in mine a inceput treptat sa se schimbe, nu-mi mai placea mediul in care stateam, nu mai simteam placere in cantari, stiu ca acele transformari au fost urmarea rugaciunilor ce s-au facut pentru mine. A fost o zi atunci cand am intrat in baie singur si I-am spus Domnului asa: ”Doamne daca Tu existi si daca m-ai chemat, eu nu pot singur sa renunt la tot dar te rog sa-mi dai putere sa renunt” si am primit curajul de care aveam nevoie. Mi-am adunat instrumentele si le-am spus colegilor ca voi pleca definitiv. Prima data n-au inteles insa cand au vazut ca sunt hotarat au inceput sa ma scuipe spunand ca” mi-au spalat pocaitii mintea”, ca sunt prost renuntand tocmai atunci cand luasem legatura cu un mare artist si urma sa ne lansam si mai departe. Mi-a parut rau de ei, pt. ca trupa s-a destramat atunci, eu fiind si solistul trupei, insa eu nu mai puteam sta in acel mediu, era o tortura pt. sufletul meu sa mai continui sa cant acea muzica.

Dupa aceea am mers in Bis Baptista din Tr. Severin, atunci fiind pastor fr. Tut Romulus. La scurt timp a venit si mama mea, impreuna am facut apoi botezul. Fratele Tut m-a incurajat sa lucrez in biserica si am inceput lucrarea cu copiii, apoi cu tinerii si apoi misiune in satul unde eu am copilarit si unde slujesc si acum. Am crezut ca trebuie sa renunt la muzica dar Domnul mi-a dat treptat toate „uneltele” necesare ca sa pot sluji si cu muzica alaturi de Cuvantul Sau.

Am inceput prima data sa lucrez cu copiii, apoi am lucrat timp de sase ani cu tineretul si in paralel am inceput pe ulitele satului unde am copilarit misiune intre oamenii care ma stiau de mic. Nu mi-a fost deloc usor si de multe ori am fost chiar descurajat, fiind voci care-mi spuneau ca daca Domnul Isus nu a putut face nimic in patria Sa cum voi reusi eu acest lucru. Nu m-am crezut nici o clipa prea puternic, puterea si taria mea erau numai din Duhul Domnului, era ceva in mine care nu-mi dadea pace sa renunt. Nu am intrat in lucrare pentru nici un fel de interes, pt. ca nu am fost platit in biserica pentru nici o lucrare pe care-am facut-o, m-am implicat si am slujit pt. ca era in mine Ceva care nu-mi dadea pace si-mi spunea mereu unde trebuie sa merg si ce trebuie sa fac.

Am fost la inceputul chemarii mele in foarte multe misiuni ale bisericii si nu numai, slujind mai ales cu darul pe care mi l-a dat Domnul, muzica.

La doi ani de cand am inceput misiunea in satul meu au fost primele sase suflete ca rod si aceasta a fost pentru mine o incurajare sa merg mai departe. Ne adunam pe atunci intr-o camaruta mica inchiriata si in acest timp Domnul s-a ingrijit si de venitul meu financiar.

In fiecare an Domnul a adaugat la numarul primilor credinciosi cate doi, trei sau cinci persoane, astfel ca acum acolo, in Ostrovul Corbului este o capela si o biserica de 50 persoane.

Nu m-am oprit aici si m-am rugat Domnului sa-mi dea si ucenici si am vrut ca acea biserica desi saraca material sa fie o biserica misionara.

Acum mai avem patru puncte misionare, la doua dintre ele slujeste de trei ani de zile fratele Ionel Popescu. Nu avem un loc personal la toate, insa ca si pana acum mergem numai prin credinta.

De cand am intrat prima data in lucrare, am cerut Domnului sa-mi dea intelepciune si mi-a aratat clar care trebuie sa fie viziunea mea si vreau sa v-o impartasesc si d-voastra.

Intarirea si zidirea sufletesca a Bisericilor;
Formarea de ucenici, cred ca nevoia cea mai mare in lucrarea Domnului acum este formarea de ucenici, este nevoie tot mai mult de oameni chemati si pregatiti pentru a vesti Evanghelia.
Inaintarea Evangheliei in functie de potentialul uman.

Adi Gliga despre ALIN GIRLEA.

Am fost decateva ori la el acasa, dupa ce primadata am fost invitat in Severin la bisericile pe care le pastorea. Am ramas socat de ce poate sa faca Dumnezeu cu un om simplu. Sa plantezi biserici intr-o zona unde nu se prea inghesuie nimeni sa mearga, e un adevarat curaj. Oamneii il iubesc pe Alin. Sunt o familie extraordinar. Jertfesc si traiesc prin credinta.
Alin este cu adevarat un credincios.

Adi Gliga

2010-03-10T03:42:00.000-08:00

Abandonul si casa de copii prescolari din Baia Mare

In copilaria mea, gandeam ca viata nu are o foarte mare valoare pe acest pamant si nu intelegeam de ce Dumnezeu ingaduie ca un om sa se nasca si mai apoi sa sufere pentru
greselile altora .

Dar sa incepem cu inceputul.

M-am nascut pe Valea Borcutului, un cartier la marginea orasului Baia Mare si-mi aduc aminte foarte vag de momentele primilor mei ani de viata . Imi amintesc familia noastra se lupta cu saracia si adeseori mama ma trimitea la vecini sa mai cer de mancare.

Pe cand implinisem cinci ani, parintii m-au abandonat lasandu-ma in grija unei case de copii pentru prescolari .Motivul acestui gest extrem cred ca a fost dificultatea pe care o intampinau in a se intretine pe ei insusi si bineinteles pe mine, si acum uitandu-ma in urma
fara sa-i judec , acest gest nu este justificat.

Aici in aceasta casa de copii, tin minte ca ma mai vizitau cei din familia mea, mai putin tata despre care nu stiu nimic.
Mama, impreuna cu unchi si cateva matusi au venit intr-o zi de paste sa ma viziteze. Atmosfera de acolo era interesanta...un miros intens de parfumuri amestecate, pentru ca educatoarea care i-a intampinat a fost parfumata cu o multime de spray-uri. Era acel obicei de Paste, stropitul .

Am primit un pachet de la cei dragi ce ma vizitau, pe care am fugit sa-l pun in dulapul meu si am venit inapoi sa mai petrec timp cu ei. Eram bucuros si profitam din plin de prezenta lor, bucurandu-ma ca orsice copil in acele zile de sarbatoare. Dupa ce au plecat, m-am dus inapoi la dulap sa ma bucur de pachetul primit de la parinti dar nu mai era. Am fost foarte dezamagit. Cineva l-a .

Am mai fost vizitat doar odata dupa acest eveniment dar atunci eram la programul de somn de dupa masa. Dupa ce m-am trezit, educatoarea mi-a spus ca m-a cautat mama dar ca nu a vrut sa ma trezeasca din cauza ca dormeam . Am inceput sa plang si sa regret faptul ca am dormit. Totusi, nu aveam de ales caci somnul era obligatoriu . Aceea a fost ultima vizita a mamei mele insa am putut constata asta prea tarziu ca sa mai pot repara ceva...

Intr-o zi, in sala unde era grupa mare de copii, imi amintesc ca am asistat la o discutie a oamenilor mari, in jurul unei cafele si una dintre educatoare spunea ca atunci cand voi creste, voi ajunge ceva mare. Nu am inteles mare lucru atunci, dar acea discutie inca imi mai suna si acum in urechi.

Am cantat pentru prima data solo, la casa de cultura din Baia Mare,intr-o sala cu oameni multi si se spunea ca atunci cand eram mic, aveam vocea ca de inger. Desi nu stim ce voce au ingerii, acum am inteles ce voiau sa zica prin acea remarca.

Intre educatoarele pe care care le stiam foarte bine era o persoana noua,o educatoare de la Sighetul Marmatiei si urma sa ne fie educatoare timp de patru ani, din clasa intai pana in calasa a patra. A venit si ziua cand impreuna cu alti copii de la orfelinat am fost urcati in masini ,in graba mare fara sa inteleg ce se intampla.

Ni s-a spus ca mergem la scoala. Nu intelegeam mare lucru. Dar cu masinile ne-au dus la autogara din Baia Mare si acolo am urcat intr-un autobus.

Eram in drum spre Sighetul Marmatiei.....

ORFELINATUL DIN SIGHET

..... continuare pe adigliga.ro

ALEX TASCU - BUCURESTI

Isaincu Band

2010-03-10T03:38:00.001-08:00

O trupa de frati. Plecati din Isai(Romania) in italia.
Ei sunt 12 frati si dintre ei 5 canta.
Au povesti interesante si deiferite.

Totul despre ei pe blogul lor.

http://isaincuband.blogspot.com/

Adi Gliga despre Isaincu Band.

Foarte diferiti unul de celalalt si totusi au multe asemanari. In caracter se influenteaza unul pe altul. Afectati grav de trecutul lor, incearca sa izbuteasca fiecare cum poate. Nu prea se arata momentan planuri de viitor, dar sper sa se intample minunea de care cu siguranta, fiecare din ei au nevoie.
Muzical vorbind, sunt buni. Mai ales cand se intalnesc toti si canta amintiri. Au nevoie de ajutor moral, spiritual, financiar si asa mai departe. Sunt singuri, intr-o tara straina si o duc greu. Talentul lor se scufunda in nimicul pe care il traesc in fiecare zi. Defapt multi talentati se risipesc pentru ca nu au parte de sustinere. Mai ales crestinii cu spiritul lor critic distrugator, ucid multi dintre cei care ar putea sa faca ceva de calitate in Romania.

Au lansat impreuna cu mine albumul Daca ai sti sa iubesti, album care defapt exprima necesitatea lor.
Foarte buni instrumentisti, si oameni foarte simplii.

Rugati-va pentru ei.